Archive

Posts Tagged ‘fotbal romanesc’

România caută fotbaliști, dar pentru un sistem greșit

June 10, 2018 1 comment
Budescu – Băluță cuplu de atac, într-un 4-4-2, în care Stoian e surprinzător în centru, la construcție, cu Anton închizător și nu prea. Cam așa a arătat România contra Finlandei, când ni s-a retras Pisica și ne-am uitat zâmbind îngăduitori la trucurile unui motan cam obez și plictisit și cursele șoriceilor reinventați de Mangia la Craiova.
Contra caută soluții, mută, jonglează, și e de înțeles. Dar nu cumva castelul ăsta din cărți de joc – cu trei juveți! – riscă să se prăbușească la primul meci mai serios, plecând de la o premisă greșită?
Eu cred că asta se întâmplă, iar buba e-n regula asta nescrisă: România trebuie să joace cu o linie de patru fundași. Greșit. România nu are nici fundași laterali pentru un astfel de sistem și nu (mai) are nici soluții solide pentru centrul apărării. Ne uităm și mai sus? Dacă jucăm cu doi închizători – Hoban + Pintilii – nu avem cu cine construi. Folosim doar unul – nu facem față. Realitatea asta e: primele noastre opțiuni pentru numărul 6 abia mai fac față…
Așa, mai sus: jucători de bandă, constanți, decisivi 1 contra 1, capabili să creeze și să înscrie regulat? Mda, liniște.
Decar e Budescu, pentru că Stanciu nu se simte perfect acolo, dar, mă scuzați, cât de fină i-ar fi glezna lui Budi, eu nu mă pot uita la el. E un Alibec care mai dă un gol, o pasă de gol, un călcâi, două, trei, cinci… Dar astea, exterioarele de efect și cracii de curtea școlii intră aici, la noi, între noi, în meciuri fără ritm și miză… Faptul că selecționerul îl acceptă în halul ăsta la lot nu rezolvă nicio problemă actuală și mai creează și un precedent pentru viitor. În forma fizică actuală, Budescu e o pată de rușine pentru FCSB și națională.
Iar sus, sus de tot, singurul nouar cu fizic, ceva tehnică și simț al porții e Țucudean, tipul ăla care ar fi putut mai mult, dar n-avea de ce. Pentru că-n fotbalul de azi motivația e banul, nu pasiunea. Iar George își numără mai ușor golurile decât mașinile.
Buuun, deci, cam praf pe spate, modești la mijloc și subțiri în atac. Soluția? Nu, n-ar trebui să ne retragem din Liga Națiunilor, nivelul acolo e chiar accesibil (sigur, dacă acceptăm că Serbia e favorita). Condiția e să ne adaptăm la ce avem. Și eu zic că avem destule motive să încercăm – bine, am ratat acum două ocazii – un sistem cu trei fundași centrali, care nu doar că rezolvă o zonă vulnerabilă, dar pare capabil să scoată evoluții peste medie de la jucătorii utili, dar totuși limitați, mă refer mai ales la cei promovați și integrați recent în naționala mare.
În fața lui Tătărușanu, i s-ar face astfel loc și lui Țîru, de la Viitorul, care de doi ani joacă la un nivel bun. Ar deveni o soluție alături de Săpunaru, Chiricheș, când va fi apt, sau Gardoș, dacă se pune pe picioare la Craiova. Și, da, putem continua inclusiv cu Toșca, un fotbalist ok, dar care pentru o linie de patru cu adevărat competitivă ar fi doar backup pe stânga și niciodată o soluție-n centru.
Pe flancuri, Benzar și Bancu și-ar pune mai bine în valoare stilul ofensiv, pentru că ambii au carențe de poziționare și sincronizare într-o linie de patru. Să fim serioși, fundaș stânga nu avem, e doar tipul ăsta de la Craiova – care știți în ce sistem joacă, da? -, care își cunoaște limitele și încearcă să le depășească la națională, cu o atitudine care din păcate nu-i contagioasă… Sigur, nu-l uit pe Ganea, dar mai nou orice transfer afară a devenit mai degrabă îngrijorător decât încurajator…
Cu protecție suplimentară în centru, dar și dublaj pentru oameni de bandă ofensivi, poți jongla la mijloc. Îți permiți să mai tragi de Pintilii, un tip cu un IQ fotbalistic peste medie, ca număr 6. Poți aduce mușchi și plămâni lângă el sau poți risca atunci când vrei sau ai nevoie, cu jucători creativi gen Stanciu, Cicâldău, Mitriță sau Băluță. Ultimii doi merg și mai sus, într-un tandem care trebuie găsit, acolo unde, da, ar avea loc și Budescu, dar cu câteva kile în minus. Sau măcar un corset, care să-i mai ascundă excesul de talent. Plus că-l ai și pe Hagi, care bate la ușă (și) cu mâna grea a tatălui său. Ne-ar mai trebui un vârf, dar, pe bune, nu le putem avea chiar pe toate…
Să ne-nțelegem: nivelul e slab, soluții reale nu prea sunt și fotbaliștii pe care poți pune bază rămân parcă din ce în ce mai puțini.
Dar poate că tocmai din motivele astea ar trebui să căutăm mai degrabă un sistem funcțional, decât jucătorii care, teoretic, pot rezolva meciuri cu o execuție ieșită din comun. Ei există, pe bune, nici Sânmărtean cred că nu s-a lăsat de tot, dar nu am ajuns să jucăm doar cu Finlanda, Feroe și Luxemburg. Nu încă.
Advertisements
%d bloggers like this: