Archive

Posts Tagged ‘Echipa nationala’

România caută fotbaliști, dar pentru un sistem greșit

June 10, 2018 Leave a comment
Budescu – Băluță cuplu de atac, într-un 4-4-2, în care Stoian e surprinzător în centru, la construcție, cu Anton închizător și nu prea. Cam așa a arătat România contra Finlandei, când ni s-a retras Pisica și ne-am uitat zâmbind îngăduitori la trucurile unui motan cam obez și plictisit și cursele șoriceilor reinventați de Mangia la Craiova.
Contra caută soluții, mută, jonglează, și e de înțeles. Dar nu cumva castelul ăsta din cărți de joc – cu trei juveți! – riscă să se prăbușească la primul meci mai serios, plecând de la o premisă greșită?
Eu cred că asta se întâmplă, iar buba e-n regula asta nescrisă: România trebuie să joace cu o linie de patru fundași. Greșit. România nu are nici fundași laterali pentru un astfel de sistem și nu (mai) are nici soluții solide pentru centrul apărării. Ne uităm și mai sus? Dacă jucăm cu doi închizători – Hoban + Pintilii – nu avem cu cine construi. Folosim doar unul – nu facem față. Realitatea asta e: primele noastre opțiuni pentru numărul 6 abia mai fac față…
Așa, mai sus: jucători de bandă, constanți, decisivi 1 contra 1, capabili să creeze și să înscrie regulat? Mda, liniște.
Decar e Budescu, pentru că Stanciu nu se simte perfect acolo, dar, mă scuzați, cât de fină i-ar fi glezna lui Budi, eu nu mă pot uita la el. E un Alibec care mai dă un gol, o pasă de gol, un călcâi, două, trei, cinci… Dar astea, exterioarele de efect și cracii de curtea școlii intră aici, la noi, între noi, în meciuri fără ritm și miză… Faptul că selecționerul îl acceptă în halul ăsta la lot nu rezolvă nicio problemă actuală și mai creează și un precedent pentru viitor. În forma fizică actuală, Budescu e o pată de rușine pentru FCSB și națională.
Iar sus, sus de tot, singurul nouar cu fizic, ceva tehnică și simț al porții e Țucudean, tipul ăla care ar fi putut mai mult, dar n-avea de ce. Pentru că-n fotbalul de azi motivația e banul, nu pasiunea. Iar George își numără mai ușor golurile decât mașinile.
Buuun, deci, cam praf pe spate, modești la mijloc și subțiri în atac. Soluția? Nu, n-ar trebui să ne retragem din Liga Națiunilor, nivelul acolo e chiar accesibil (sigur, dacă acceptăm că Serbia e favorita). Condiția e să ne adaptăm la ce avem. Și eu zic că avem destule motive să încercăm – bine, am ratat acum două ocazii – un sistem cu trei fundași centrali, care nu doar că rezolvă o zonă vulnerabilă, dar pare capabil să scoată evoluții peste medie de la jucătorii utili, dar totuși limitați, mă refer mai ales la cei promovați și integrați recent în naționala mare.
În fața lui Tătărușanu, i s-ar face astfel loc și lui Țîru, de la Viitorul, care de doi ani joacă la un nivel bun. Ar deveni o soluție alături de Săpunaru, Chiricheș, când va fi apt, sau Gardoș, dacă se pune pe picioare la Craiova. Și, da, putem continua inclusiv cu Toșca, un fotbalist ok, dar care pentru o linie de patru cu adevărat competitivă ar fi doar backup pe stânga și niciodată o soluție-n centru.
Pe flancuri, Benzar și Bancu și-ar pune mai bine în valoare stilul ofensiv, pentru că ambii au carențe de poziționare și sincronizare într-o linie de patru. Să fim serioși, fundaș stânga nu avem, e doar tipul ăsta de la Craiova – care știți în ce sistem joacă, da? -, care își cunoaște limitele și încearcă să le depășească la națională, cu o atitudine care din păcate nu-i contagioasă… Sigur, nu-l uit pe Ganea, dar mai nou orice transfer afară a devenit mai degrabă îngrijorător decât încurajator…
Cu protecție suplimentară în centru, dar și dublaj pentru oameni de bandă ofensivi, poți jongla la mijloc. Îți permiți să mai tragi de Pintilii, un tip cu un IQ fotbalistic peste medie, ca număr 6. Poți aduce mușchi și plămâni lângă el sau poți risca atunci când vrei sau ai nevoie, cu jucători creativi gen Stanciu, Cicâldău, Mitriță sau Băluță. Ultimii doi merg și mai sus, într-un tandem care trebuie găsit, acolo unde, da, ar avea loc și Budescu, dar cu câteva kile în minus. Sau măcar un corset, care să-i mai ascundă excesul de talent. Plus că-l ai și pe Hagi, care bate la ușă (și) cu mâna grea a tatălui său. Ne-ar mai trebui un vârf, dar, pe bune, nu le putem avea chiar pe toate…
Să ne-nțelegem: nivelul e slab, soluții reale nu prea sunt și fotbaliștii pe care poți pune bază rămân parcă din ce în ce mai puțini.
Dar poate că tocmai din motivele astea ar trebui să căutăm mai degrabă un sistem funcțional, decât jucătorii care, teoretic, pot rezolva meciuri cu o execuție ieșită din comun. Ei există, pe bune, nici Sânmărtean cred că nu s-a lăsat de tot, dar nu am ajuns să jucăm doar cu Finlanda, Feroe și Luxemburg. Nu încă.
Advertisements

Can Romania play attacking football? Daum might be optimistic, but not suicidal…

September 4, 2016 Leave a comment

The image of Daum taking notes on Liga 1 players in the unglamorous stands from Voluntari or Chiajna had a wow factor in the first rounds of the new season. It said two things:

  1. his time to evaluate eligible players before the first official game of the qualifying campaign was extremely limited.
  2. the time when we knew *without even looking* who can should play in the national team was gone.

This is one of the big advantages of bringing in a foreign coach. If he’s serious and dedicated, but also aware that a change of approach and an objective reevaluation of things is needed for a team that finally played again at a final tournament thanks mainly to a more permissive format and to a weak qualifying group, he will really look at things and people. He will surely not like what he finds, but at least he’ll be operating with fresh data and ideas, leaving the past behind.

For a few days now, Romanian media reports of an attacking philosophy, presenting offensive line-ups and quoting positive, optimistic statements about how the team will play. Come match day and the brave, attacking predicted line-up features Sapunaru and Hoban in front of the back four and a 4-2-3-1 and the always out of place striker Stancu on the left wing. Hard to call that either offensive or innovative… But it’s not the official starting eleven, so surely better to wait and see.

Daum is experienced enough though to look for a result in the opening game, rather than attempt to impress with an attacking game that he had little time to implement, both tactically and mentally. Even if he plans to change Romania’s style, he needs more than just a few days and, as you can imagine, not everyone was happy to see him take over this role and a defeat against Montenegro would surely turn on the heat and the hate. Let’s not forget that key elements like Tatarusanu, Chiriches and Pintilii are also missing, but it’s good to see that the search for a new left-back has begun, now with veteran Razvan Rat is out of the picture. You can also see young, fresh faces in the squad, like Marin and Benzar from Viitorul or Dinamo’s Dorin Rotariu. I’m puzzled by the call-up received by Enache, who has been awful at right back lately and I do hope the media got it wrong about the tactical setup and selection of his first eleven, but I’m hopeful it’s only a matter of time until Daum understands who’s reliable or at least who has a chance of fitting his ideas and playing style in the future.

Trickier than in appearance, tonight’s game will be a test not for Daum’s selection and ability to quickly implement new ideas, but also for our understanding of the game, of the time needed to change an approach that has stayed with us for decades. We have praised Iordanescu for making a great counter-attacking team when he had Hagi, Sabau, Gica Popescu, Dan Petrescu or Ilie Dumitrescu at his disposal; I find it quite funny that people read so much into Daum’s words of playing a different football and expect this still mediocre national team to attack and impress with the likes of Grigore, Hoban, Achim and Chipciu…

%d bloggers like this: